Arcana unu îl dă pe om vorbirii. El se umple acolo unde vorbește și ascultă: în conversație, în lectură, în desfacerea felului în care este alcătuit un lucru.
De aici vine curiozitatea permanentă. Un astfel de om are nevoie de un flux de lucruri noi — cărți, discuții, experiența altora — și fără el se stinge mai repede decât observă. Munca tăcută, făcută singur, îl epuizează mai tare decât cea mai încărcată zi petrecută printre oameni.
Concluzia practică: să țină în jurul lui oameni cu care are despre ce vorbi și să nu considere discuțiile o pierdere de timp. Pentru această zonă de confort, ele chiar sunt odihnă.
Cea mai bună stare vine atunci când omul nu doar află, ci transmite mai departe ceea ce a aflat — explică, povestește, scrie.