A unsprezecea zonă de confort cere un obstacol. Omul are nevoie să îi fie greu: netedul și previzibilul nu îl relaxează, ci îl apasă.
De aici vine atracția spre sport, spre întrecere, spre sarcinile de care nu se apucă nimeni. Un astfel de om își simte puterea numai în rezistență — iar dacă nu există una din afară, și-o creează singur, adesea din nimic și în relații.
De aceea, lucrul principal aici este să i se dea acestei puteri o albie legitimă. Sport, muncă fizică, proiecte grele, tot ce permite să te dai până la ultima limită. Atunci acasă și la serviciu rămâne un om liniștit, nu unul care caută cu cine să se certe.
Fără o asemenea ieșire, a unsprezecea zonă se transformă într-o conflictualitate pe care omul însuși nu și-o recunoaște.