Obstacolul apare ca neputință de a suporta liniștea. De îndată ce viața se așază, omului i se face strâmt și rupe ceva — slujba, relația, rânduiala statornicită.
El explică asta prin dezvoltare, dar semnul este altul: aici schimbările nu îmbunătățesc nimic, ci doar mută lucrurile din loc.
Ceea ce blochează este capacitatea de transformare adevărată. În spatele acestui punct se află cineva care știe să ducă o schimbare până la capăt și să lase ceva mai bun în urma ei; dar obstacolul schimbă asta pe un șir de distrugeri.
Ce e de făcut: înainte de a rupe ceva, să răspundeți ce va veni în loc. Dacă nu există răspuns, este obstacolul, nu o hotărâre.