A opta arcană vorbește despre încălcarea directă a legii, de pe urma căreia au suferit oameni anume. Nu litera contează — legile se schimbă —, ci faptul că a existat o victimă și a existat înțelegerea că așa ceva nu se face.
Urmașul se întâlnește cu legea mai des decât o cere felul lui de viață: acuzații nedrepte, procese, controale pe loc gol, o reputație care merge înaintea lui. O altă variantă a aceluiași lucru — omul stă toată viața pe muchia a ceea ce este permis și chiar nu vede hotarul acolo unde alții îl văd.
Îndreptarea — să trăiești după reguli tocmai acolo unde este mai ușor și mai ieftin să le ocolești. Să nu cauți căi ocolite, să nu câștigi printr-o portiță, să repari ceea ce a fost stricat, dacă ai cu ce. Aici nu lucrează fapta răsunătoare, ci lipsa celor mărunte.