A douăzeci și una sarcină este opusul celei de a douăzecea. Ea îl întoarce pe om spre afară: către alte țări, limbi și culturi.
Rostul nu este mutarea ca atare, ci schimbul. Omul cu această sarcină trebuie să își însușească ceea ce este străin și să îl aducă aici, iar ceea ce este al lui să îl ducă acolo. De aceea limba nu este aici o formalitate: fără ea sarcina nu se împlinește, oricare ar fi nivelul atins.
Profesional, aici intră tot ce este internațional — de la munca cu parteneri din străinătate până la traducere, predare și schimb cultural.
Sarcina se împlinește atunci când, datorită acestui om, două lumi au aflat una despre cealaltă mai mult decât știau.
