A noua sarcină cere să mergi singur. Niciun partener egal în lucru: omul trebuie să parcurgă calea el însuși și să învețe să răspundă pentru ea fără să împartă povara.
Nu este vorba despre renunțarea la oameni, ci despre felul în care este alcătuită munca. Postul de angajat și deținerea în comun îi vin lui nouă mai greu decât practica proprie — nu din pricina capacităților, ci pentru că, în doi, el încetează să ducă toată greutatea.
A doua linie a sarcinii este grija față de cei vârstnici. Îngrijirea, sprijinul, prezența alături de aceia care nu se mai descurcă singuri.
Sarcina se încheie printr-o transmitere: după ce a parcurs o cale grea, omul devine acela care îi spune altuia că această cale poate fi parcursă. Tocmai acesta este rostul traseului singuratic.