Când arcanele ambelor blocuri coincid, nu există vector nici în sus, nici în jos. Sistemul citește aceasta ca un punct din care ambele direcții sunt deopotrivă deschise — și ca lipsa unei înclinații proprii.
Omul aflat în această situație nu tinde nici spre reașezarea lumii, nici spre liniște. El ia forma mediului în care a nimerit: lângă oameni exigenți devine exigent, lângă cei indiferenți — indiferent. De aici vine capacitatea de a ajunge la o înțelegere acolo unde alții se opun: are mai puțin o poziție proprie pe care să o apere.
Concluzia practică privește educația și anturajul. Pentru vectorul echilibrat mediul contează mai mult decât pentru oricare altul, iar alegerea cercului nu este aici o chestiune secundară, ci una principală. Sistemul dă acestui lucru o asemenea însemnătate, încât consideră anii de echilibru o vreme în care părinții ar face bine să le fie copiilor aproape mai mult decât de obicei: ceea ce se așază în acești ani hotărăște în ce parte va înclina vectorul.