În acest sistem, februarie este luna căinței: își ia numele de la un vechi ritual de curățire prin care se închidea tot ce se adunase peste an.
Sarcina lunii februarie este curățirea. Omul vine să încheie ceea ce nimeni din neam nu și-a asumat: să recunoască, să își ceară iertare, să dea înapoi, să ducă la capăt.
Se resimte ca o vinovăție fără motiv și ca o înclinație de a lua asupra sa ce este al altora. Omul născut în februarie își cere adesea iertare pentru ce nu a făcut și se apucă să repare ce s-a stricat înaintea lui — iar aceasta chiar este sarcina lui, nu un obicei nevrotic.
Contează unde trece granița. Curățirea nu înseamnă să te pedepsești: plata cu tine însuți nu închide nimic în neam, ci doar adaugă la socoteala comună.
Sarcina se îndeplinește prin fapte în prezent — prin faptul că omul nu repetă el însuși ceea ce descâlcește.