A treisprezecea arcană este cea mai grea din listă. O viață luată: omor, împingerea cuiva spre moarte, o moarte venită din reaua-voință a cuiva sau dintr-o nepăsare cu bună știință.
În neam, ea se citește ca o frică de moarte care vine înaintea oricărui motiv și ca pierderi timpurii care se repetă și despre care în familie nu se vorbește. Adesea există o poveste pe care „nu se obișnuiește să o pomenești”, și tocmai în jurul ei se ține tăcerea câtorva generații.
Îndreptarea este îndreptată în partea opusă: să păstrezi viața. Îngrijirea bolnavilor grei, ajutorul dat celor care nu fac față, prezența acolo unde de ea atârnă soarta cuiva. Și să readuci în familie discuția despre ceea ce s-a trecut sub tăcere — nu pentru a-l judeca pe înaintaș, ci pentru a înceta să duci asta pe orbește.
*Dacă subiectul apasă greu și nu îți dă pace, aceasta este o discuție pentru un om apropiat sau pentru un specialist, nu pentru un calcul.*