Sarcina socială este scopul pentru care, potrivit acestui sistem, a venit omul. Nu o funcție și nici o profesie în sine, ci direcția în care eforturile lui au sens.
Importantă aici este tocmai mișcarea. Cât timp omul înaintează spre sarcina sa, este adunat și implicat; oprirea se simte ca o pierdere a sprijinului, chiar dacă în exterior totul merge bine.
Sistemul semnalează două fundături. Prima — atunci când omul s-a îndepărtat atât de mult de sarcină, încât planul anterior a încetat să funcționeze, iar viața practic începe din nou, adesea într-un domeniu cu totul diferit. A doua — atunci când scopul a fost atins și omul hotărăște că mai departe nu are unde să meargă; după această logică, ceea ce a fost atins era o treaptă, nu un vârf.
DT, MT și GT sunt trepte către aceeași sarcină, iar parcurgerea lor în ordine nu este obligatorie: te poți concentra direct asupra ei. Cel mai ușor sarcina se împlinește prin profesie — dar nu se reduce la ea.
De acest lucru sistemul leagă și felul în care se simte omul: el consideră că mișcarea către propria sarcină îl susține pe om, iar îndepărtarea îndelungată de ea se resimte cu timpul asupra sănătății.
*Aceasta este o teză a învățăturii, nu o afirmație medicală. Cauzele suferințelor le stabilește medicul, iar calculul nu propune amânarea unei consultații.*
