Acutonică
Diapazoane acordate pe frecvențele planetelor: cum devine o orbită sunet, ce se aude și ce este adevărat.
Acutonica înseamnă lucrul cu sunetul diapazoanelor acordate pe frecvențele planetelor. Diapazonul se așază pe un punct de acupunctură sau se ține lângă corp: persoana aude tonul, iar uneori simte și vibrația. Frecvențele nu sunt inventate și nici alese după ureche: fiecare provine dintr-o perioadă astronomică — revoluția unei planete în jurul Soarelui, ziua, ciclul lunar —, transpusă în domeniul audibil.
Metoda de transpunere a fost propusă în 1978 de matematicianul și muzicologul elvețian Hans Cousto, care a numit-o „legea octavei”. Orice ciclu care se repetă are o frecvență: anul Pământului înseamnă cam trei sutimi de milionime de herț. Așa ceva nu se poate auzi, dar frecvența poate fi dublată — iar în muzică dublarea frecvenței înseamnă exact o octavă mai sus. Dublați anul Pământului de treizeci și două de ori și obțineți 136,10 Hz, tonul „Om”. Nota nu se schimbă, se schimbă doar înălțimea — ca același acord cântat o dată cu mâna stângă și o dată cu mâna dreaptă.
Aritmetica poate fi verificată, iar noi o verificăm: toate numerele din secțiune sunt recalculate din perioade, nu copiate din tabelul altcuiva. În schimb, afirmația „această frecvență vindecă un organ” nu poate fi verificată — studii controlate despre frecvențele planetare pur și simplu nu există. De aceea fiecare rând din secțiune poartă o etichetă: ce este aritmetică, ce este tradiție și ce este mit.
Acutonică
Unde se află aceste frecvențe
Întrebări frecvente
Chiar sună așa planetele?
Chiar sună așa planetele?
Nu, și e important să o spunem direct. În spațiu nu există aer, deci nu există nici sunet — planeta nu emite nimic. Frecvența este obținută matematic: perioada de revoluție este transformată în frecvență și ridicată cu octave până devine audibilă. Înregistrările NASA cu „sunetele planetelor” sunt transpuneri ale undelor radio și ale oscilațiilor plasmei în domeniul audibil și nu au nicio legătură cu diapazoanele lui Cousto.
Prin ce se deosebește acutonica de bolurile cântătoare și de gonguri?
Prin ce se deosebește acutonica de bolurile cântătoare și de gonguri?
Prin instrument și prin precizie. Bolul dă un spectru bogat, greu de reprodus de două ori la fel; diapazonul dă o singură frecvență, mereu aceeași, și poate fi așezat pe un punct anume al corpului. De aceea, ca mod de lucru, acutonica e mai aproape de acupunctură, iar ca dovezi stă în același loc cu tot restul din acest domeniu.
Trebuie să cumpărați diapazoane ca să încercați?
Trebuie să cumpărați diapazoane ca să încercați?
Nu. Tonul poate fi generat pe calculator: ceea ce se păstrează fără pierderi sunt intervalele și bătăile, iar acestea se obțin din două sinusoide pure. Diapazonul adaugă atingerea și vibrația pe corp — asta e deja o altă senzație, și pe aceasta o redă doar un instrument adevărat.
Poate face rău?
Poate face rău?
Un sunet încet, în sine, aproape deloc, dar vibrația de contact are contraindicații reale, și nu sunt de formă: gâtul și vasele de sânge, implanturile, tromboza, sarcina, epilepsia. Și mai ales: sunetul nu înlocuiește investigațiile medicale. Cel mai grav rău în acest domeniu nu îl face sunetul, ci vizita la medic amânată.