Intervalele: de ce se lucrează cu două diapazoane
În acutonică aproape niciodată nu se lucrează cu un singur diapazon. Afirmația școlii: nu tonul acționează, ci distanța dintre două tonuri — intervalul. Mai jos sunt toate cele treisprezece perechi clasice, cu rapoartele exacte ale frecvențelor și cu ceea ce se aude de fapt.
Rapoartele frecvențelor și coloana „ce se aude” se calculează din frecvențele însele.
Sensul intervalului ține de tradiția școlii: nu a fost nici măsurat, nici verificat.
Cea mai mare surpriză a acestui tabel
Despre intervalele acutonicii se scrie des că „două frecvențe creează bătăi, și tocmai asta funcționează”. Priviți ultima coloană: pulsație produce o singură pereche din treisprezece — tonul Om cu Marte. Toate celelalte sună ca o consonanță: diferența dintre frecvențe e prea mare.
Cauza nu ține de diapazoane, ci de felul în care e alcătuit auzul. Urechea nu este un singur microfon, ci un set de filtre, fiecare cu propria bandă. Pulsația se aude când ambele tonuri cad în ACELAȘI filtru și creierul primește de la el un singur număr care oscilează. În jur de 140 Hz lățimea filtrului este de circa 40 Hz — de aceea perechea cu o diferență de 4 Hz pulsează, iar celebra cvartă dintre Om și Jupiter (diferență de 47,5 Hz) nu pulsează niciodată, oricât de atent ați asculta.
De aici o concluzie practică pe care merită să o țineți minte: intervalele largi și perechile apropiate sunt două instrumente diferite. Primele dau armonie și „volum”, celelalte dau ritm. Ambele sunt necesare, dar unul nu îl poate înlocui pe celălalt.
Publicitate
De ce rapoartele sunt „aproape” pure
În muzică, cvinta este raportul 3:2, adică exact 1,5. „Cvinta Lunii noi” dă 1,546 — adică 754 de cenți, aproape la jumătatea drumului dintre cvintă și sexta mică. Perechea e numită cvintă după note: do diez și sol diez sunt într-adevăr la o cvintă distanță, dar tonul Om se află sub nota sa, iar tonul Lunii noi deasupra notei sale. Toate intervalele din set se abat de la denumirea lor, iar motivul e simplu: frecvențele sunt luate din orbite, iar orbitele nu știu nimic despre acordajul muzical. O potrivire ar fi fost o minune.
Se aude ca o ușoară vibrare în interiorul consonanței — cu atât mai ușor de auzit, cu cât raportul e mai departe de cel pur. Singura pereche care a nimerit aproape exact este Soarele cu Luna: 1,667 față de idealul 5/3 = 1,6667. O coincidență frumoasă, și nimic mai mult.
Sextă, nu cvintă
Perechea Om cu Venus e numită mereu pe internet cvintă. E o greșeală și e ușor de verificat: 221,23 ÷ 136,10 = 1,626, iar cvinta e de circa 1,5. Raportul 1,626 este o sextă. Greșeala e atât de răspândită, încât principalul îndrumar din care a fost alcătuită această secțiune o corectează într-un rând separat.
Un fleac, dar revelator: numerele din această temă pot fi aproape întotdeauna verificate, dar aproape nimeni nu le verifică.
Mai departe: bătăile și cum sunt controlate · tabelul frecvențelor
Comentarii
Comentariile sunt închise temporar — site-ul este în dezvoltare.