A cincisprezecea arcană este despre voința frântă. Umilirea sistematică, ținerea unui om în dependență, folosirea slăbiciunii lui, atragerea lui în ceva din care apoi nu a mai putut ieși.
În neam, aceasta se arată ca dependențe și ca vinovăție fără să se fi întâmplat ceva. Urmașul cade ușor sub influență — a oamenilor, a obiceiurilor, a relațiilor în care îi este rău și din care nu pleacă. Sau ia poziția opusă și îi supune pe alții, explicând asta prin grijă.
Îndreptarea — să nu umilești. Să nu te folosești de dependența altuia, chiar și atunci când îți este comodă; să îi lași să plece pe cei care stau lângă tine fără voia lor; și să pleci tu însuți de acolo unde oamenii rămân din frică. Legea se închide acolo unde omul a încetat să plătească cu libertatea — a lui sau a altuia.