A cincea arcană este oglinda celei de-a doua, doar că pe linie bărbătească. Un tată care nu a recunoscut, care a plecat, care nu a apărat, care nu a fost un sprijin; sau un fiu care și-a șters tatăl din viață.
Urmașului aceasta îi revine ca lipsă de sprijin sub picioare. Bărbații neamului nu rămân, autoritatea nu stârnește respect, ci iritare sau teamă; omul fie caută pe cineva care să hotărască în locul lui, fie refuză din principiu ajutorul oricui. Relația cu propriul tată este descrisă adesea prin cuvintele „parcă nici nu ar fi existat”, chiar dacă formal el a fost acolo.
Îndreptarea — să refaci linia paternă: să afli cine îți sunt rudele după tată, să reiei legătura acolo unde s-a rupt fără rea intenție. Și să devii tu însuți sprijinul care a lipsit: să îți ții cuvântul față de cei mai mici, să îi aperi, să nu dispari la ceas greu.