A treia arcană numește greșeala făcută față de copii — proprii și cei aflați în grija cuiva. Cei părăsiți, cei dați altora, cei nerecunoscuți; cei folosiți ca mijloc în treburile adulților; cei al căror viitor a fost schimbat pe comoditate.
Urmașul întâlnește aceasta ca o greutate cu copiii, în sens larg: copiii nu apar sau apar greu, relațiile cu ei nu se leagă, între generații stă un zid pe care nimeni nu l-a ridicat anume. Uneori povestea se desfășoară altfel — omul are grijă toată viața de copiii altora și nu reușește să aibă copiii lui.
Îndreptarea este simplă ca formulare și grea la înfăptuire: să investești în copiii care sunt deja lângă tine. Proprii, cei adoptați, elevii, cei mai mici din familie — deosebirea este aici mai mică decât pare. Important este să duci până la capăt: să nu abandonezi la jumătate pe cel pe care l-ai luat.